La lettura di “I cosi i Diu”
In questa sottosezione sono raccolte le testimonianze video di ciò che Campanella, in Accussì, chiama “I cosi i Diu”, ovvero preghiere e “cunti” sulle vite dei santi.
Il signor Carmelo Campanella recita, in dialetto, la “Storia del Giudizio Universale”, imparata da bambino. Sotto il player, la trascrizione tratte da Accussì. Non c’è perfetta corrispondenza tra quanto recitato e quanto trascritto. Su questo tema si rimanda alla nota di Gianni Guastella.
IL GIUDIZIO UNIVERSALE
Spiritu santu miu eternu brannuri,
spera ri Pararisu generali,
viniti a sta custanza r’auturi,
viniti a sta gnuranza mia a scuitari.
‘Ngnuornu venirà Nuostru Signuri
a li vivi cu li muorti a jiuricari.
Nun puozzu cu sta lingua spiegari
nun sacciu se ritarda, cioè addimura,
sona la trumma tanta abbauttusa
surgiti muortu ca è vinuta l’ura!
Tutti trimannu ri la gran paura
viriennu chidu tiempu malu ascisu.
Trema la terra e treminu li mura,
treminu li stessi santi ‘mPararisu,
appriessu trema Maria la gran Signura,
comu nunn’aiu a trimari iu ca l’aiu affisu?
Si iuncinu li munti a chidu iuornu
a la iurnata ri lu gran jiurizio
treminu li petri attuornu attuornu
li stidi fuocu e lu mari suffiziu
lu suli perdi li rai ri lu iuornu
e ‘nterra nun ci sarà acciù sacrifiziu.
E c’è Gesù ‘nterra cu na spata a manu
pi castiari a cu è c’arruri a misu.
‘Ngnuornu cumparirà l’anticristu
cu tutti li rurici apuostili furmati
a lu parrari pari Gesù Cristu
e ‘mmeci è unu ri li scialarati
cinu ri maiariei fausu e tristu
lupu ri ‘nfiernu senza pietati.
Gesù supra na nuvula cumpari
cu nu stinnardu ri jiuriziu a manu
na l’autra manu na spata avrà
comu re jiustu iurici e capitanu.
Prima ciamerà a li cunfissura:
-Viautri nunn’ata saputu cunfissari,
e appriessu a li priricatura:
– Viautri ca nunn’ata saputu priricari,
e appriessu ciamerà Nuostru Signuri
a li mmiriusi e a li gghenti majari.
Oh! Pirdunati a tutti, pirdunati!
Spiritu Santu ri la pietati
Oh! Matri Santa nunn’abbannunati…
Il signor Campanella recita brani tratti dalla “Storia della Passione”, appresa oralmente dalla madre. Sotto il player, la trascrizione integrale tratta da Accussì.
STORIA DELLA PASSIONE E MORTE DI NOSTRO SIGNORE
O bon’agghenti viniti a stu cantu
quantu bi cuntu n’amurusu cuntu
e nun mi sientu ri spiegari tantu
picchì mi murtifica lu mò stissu affruntu.
Ma t’aiutari vui Spiritu Santu
a diri sti canzuni supra ‘mpuntu
ri ‘mpuntu pigghiu ri l’Eternu Patri
siennu arruvatu a li trentatri anni.
– Mamma li piccaturi nun su’ sazi
si vuonu sodisfari li sò danni
ci sunu molti cora spietati e latri
ca cerchinu ri curpirimi a tutti banni.
Mi partu a li reci uri santa Matri
e a vui vi lassu na sti foca ranni.
Ranni fu l’amuri ca nuostru Diu purtau
a tutta la sò nobili cumpagnìa.
Tutti li sò discipuli ciamau:
– Viniti tutti a la prisenza mia.
E cu nu ciantu appuoi li licinziau:
– Unu ri viautri rurici mi fa stu trarimientu.
Oh! trarimientu ca tieni scumpuostu
scumpuostu ca è lu figghiu ri Maria
Oh! Cuntrubamu cu a fari stu tuortu
chi tantu ardiri lu veru Missìa.
E a n’ura ‘i notti si partìu pi l’uortu
e ja cianciennu pi tutta la via,
e avìa lu visu stracanciatu e smuortu
pi la gran pena e la malincunìa.
Oh! Chi malancunìa ca trapanau
umili cori mansuetu e piu
e a li ru uri s’agghi’addunicciau
utau la menti pi l’Eternu Diu.
Tutta la morte a passioni cuntrubau
pressu lu Santu Patri arrisistìu.
Lu Santu Patri n’ancilu ci mannau
e ci rissi:- Ai pacienzia figghiu miu.
Ma caru figghiu ca pati accussì
cu sta passioni ‘ndulurata e forti
ci prummittisti e ci ricisti ri sì
c’avieutu a librari l’uomu ri la morti.
Ora acciui nun c’è scusa a lu pirchì
chissu ci curpa pi ssa mala sorti
e siennu all’uortu ri Jesannaì
surau sancu a tri uri ri notti.
A la notti lu gran cani trarituri
nunn’avìa abbientu e nun putìa ‘ripusari
ca ja circannu a lu Nuostru Redenturi
cu tutta la sò truppa universali:
– Viniti ca lu vasu a li quattr’uri
suddu mi rati li trenta rinari.
– Ri li trenta rinari tu si lu patrunazzu
tu ca si Jiura ni puoi cumannari.
Sierviti a muoru tò, mentri ca iu u ‘bbrazzu
e ogni pitittu ti lu fai passari.
Prestu ranni ‘mputiri a chissu pazzu
su li cinq’uri e chi stamu ri fari.
E tannu s’incarnau ddu ‘gnurantazzu
quannu a Jesuzzu lu fici attaccari,
attaccannulu lu purtarru a la cunnanna
e puoi lu liarru strittu a na culonna.
Arriguarda amurusu Diu quantu s’affanna
criritimi cristiani ca nun su sonna
ora a siei uri fuorru ‘ncasa ni Janna
chi ciantu ca fa Maria povira ronna!
Oh! Ronna affritta cu tantu fracassu
ca vai circannu lu to figghiu spersu!
Maria nun s’aspittava tantu spassu
resi nu scaffu a Marcu e fu n’abbissu.
Idu ci rissi:- Stat’attenti a passu
su li sett’uri e damu accura a chissu.
Chissu mi pari n’uomu mansietu e piu
ca parra c’un riscursu arragghiunatu,
fa mort’incegni a lu pariri miu,
pari firili e mentri è scialaratu.
Ora a ott’uri lu figghiu ri Diu
comu ribelli l’anu strasciuniatu.
Strasciuniannulu si misinu a circari
e ‘ncuntrarru a Pietru li sò lapardieri.
Pietru ci rissi :- Nun mi stati a spiari,
nun lu canusciu, sugnu ‘npassigghieri.
Ora a nov’uri lu senti cantari
a lu jadu e Pietru mutau ri pinsieri:
– Signuri ca m’aviti a pirdunari
b’aja niatu ru voti e ora arrieri.
Pietru levila tu l’accasciuni
nun fari com’a Jiura ca ti ni vai dannatu
e pi la tò mala pirsuasioni
iu sugnu cruramenti fragillatu.
Ora a deci uri a mò passioni
patisciu sutta Ponziu ri Pilatu.
Pilatu all’unnici uri ci mannau
nu ricigniedu mansuetu e piu.
E ci fu Erodi ca all’autri spiau:
-Chi fuorsi è chistu lu ribellu miu?
E Jesu Cristu si manifistau:
– Iu sugnu veru figghiulu ri Diu!
– Ma caru figghiu ca pati accussì
t’ha cunnanatu Erodi a durici uri
ci voli la licienzia ri Pilatu
ca rici ca siti nu malaffatturi.
– Li tò piccati mi cciana purtatu
e Jiura sempri m’a statu trarituri.
Ruluri ri ‘nta tanta maistati
a tririci uri li cani gghiuriei.
A na culonna li manu attaccati
ammienzu a tanti scribbi e farisei
chista è la curpa ri li ma piccati
vinni e dumanna miserere mei.
Fuorru tanti li cuorpi e li scuriati,
seimilasiecientusessantasiei,
vegna passa cui abbesi bastanti
ri fragillari Cristu Onniputenti.
Tutti raunu cuorpi tutti quanti
ca muortu lu vulievunu veramenti
ora a quattordici uri lu Diu amanti
fu ‘ncrunatu ri spini puncienti.
Puncienti gran cunsigghiu appima a fari
tutti viniti cca figghiuli miei
nun lu vuliemu acciù martirizzari
a chistu ca va ‘ncontra ri l’Abbriei.
‘E quinnici uri lu ficinu cummigghiari
cu na cappa russa ammienzu li Jiuriei
cu na canna a li manu lu ficinu affacciari
s’affaccia l’Ecce Homo re ri li Jiuriei.
Iura e Pilatu travagghia e cummatti
e Cristu l’appa patri tanti cuorpi.
Pilatu l’ha vutatu li sò carti
e a sirici uri pi ssa mala sorti.
Ci vò lu sò cunsientu e la sò parti
prestu crucifissu e va a la morti
muortu Cristu sciu ri ‘nti Pilatu
la cruci ‘ncuodu tant’abbauttusa.
Ri l’universi Abbrei fu strasciuniatu
cunnannatu a la morti arrisolutu
avanti ca lu Cravanio fu accianatu
quantu voti carìu e nunn’appi aiutu!
E a dicissetti uri si truvau spugghiatu
tuttu ri sancu si truvau vistutu
e avìa ‘nvistitu tuttu fracassatu
e cripintatu comu lu purmuni.
E a diciruottu uri si truvau ‘nciuvatu
e tu cori ri trannu nun t’adduni
nun ti n’adduni c’ai piersu la luci?
Tuttu lu munnu ri scuru si fici.
Maria ca ja cianciennu u figghiu aruci
– Ma lu ma figghiu quali malu fici?
E a dicinnovi uri si spincìu la cruci
tutti arristarru cuntenti e filici.
Si vota Cristu e dissi na parola aruci:
– Mamma b’arriccumannu li nimici,
amici e nimici a vinti uri pirdugnu
viriennu a Cristu ‘nmienzu di ru latri
Iu ri lu bon latruni mi n’addugnu
e di cianciri li ma uocci nun su sazi
e li mo carni si strazzarru ‘mpugnu
nun m’abbannunati Santissimu Patri.
Comu tu mamma Jiuvanni pi figghiu
e tu Jiuvanni ma matri pi matri.
Mamma na certi bisogna si divi cumpatri
nun si pottinu auniri tanti testi.
Ci resinu feli e acitu di ru latri
e ‘ncruci l’ana misu senza vesti
e a vintin’ura ci rissi a sò matri:
– Aruratu cobbe e consumatum est.
Ri mestu si finìu ri na nascenza
na filici arma ri lu Limmu scìu
lu Santu Patri m’a ddatu licenza
e voli ca sti canzuni li ricu iu.
E cu la sciutu è ‘Ntuninu Pruvenza
e l’ha fattu p’amuri e lloria a Diu.
Diu pi l’autu cielu si cumpiaci
e pi tuttu lu munnu s’arridduci.
E puru na lu ‘nFiernu opra e laci
l’armi senza ri Diu nunn’anu luci.
Il signor Campanella recita “il catechismo” in dialetto tramandatogli oralmente dal padre e trascritto a macchina in tempi recenti. Sotto il player, la trascrizione tratte da Accussì. Per un accenno ai compendi in dialetto siciliano dei secoli XVII e XVIII si rinvia all’ introduzione di Chiara Ottaviano.
DAL CATECHISMO DI MIO PADRE
Domanda: Si tu cristianu?
Risposta: Sissignuri, pi razia ri Diu.
D: Qual è u signu ri siri cristianu?
R: U signu ra Santa Cruci.
D: Facitivi u signu ra Santa Cruci.
R: Nomu lu Patri, Lu Figghiu e lu Spiritu Santu
com’è accussì sarà pi tutta l’eternità.
D: Cu t’a fattu nasciri?
R: A statu Diu pi sua buntà.
D: Pirchì Diu t’a fattu nasciri?
R: Pi canuscillu, amallu e sirvillu ‘nta sta vita
e puoi gurillu sempri ‘nta lu Santu Pararisu.
D: Ci su carceri sutta terra?
R: Sissignuri, ci su carceri sutta terra.
D: E quantu sunu?
R: Ci ni sunu quattru.
D: E quali su ?
R: A prima è chida re Patri Santi ca prima era cina e ora è vacanti. A secunna è u Limmu unni ci vanu i picciridi ca muorunu senza battisimu. U terzu è u Priatoriu ca si ci sta fina ca s’acquitunu i piccati e a quarta è chida ro ‘nFiernu ca si ci stapi pi sempri. In eternu ‘nPararisu e o ‘nFiernu si ci stapi pi sempri in eternu e o Priatoriu fina ca s’acquitunu i piccati.
D: E duoppu ca s’acquitunu i piccati unni si va ?
R: Subbutu subbutu a lu Santu Pararisu.
Il signor Carmelo Campanella recita il lunghissimo “cuntu” di Santa Filomena, imparato intorno all’età di 10 anni. Sotto il player, le trascrizioni tratte da Accussì. Esistono delle discrepanze tra quanto recitato e letto e quanto trascritto in Accussì: per le motivazioni di queste discrepanze si rimanda al saggio di Gianni Guastella.
SANTA FILOMENA
Oh! Matri santa ca stati a li cela
Matri vergini e Cristu ‘nniputenti
stu cori v’addumanna na preghiera
scusatimi ognunu ca mi senti.
Ora bi cuntu ri santa Filumena
ca morsi martire vergine ‘nnuccenti.
Sta santuzza cu Diu chi fu ubbidienti
e ri l’Eternu Patri fu ciamata.
Ora bi cuntu li sò patimenti:
sò patri jappi na guerra ‘ntimata.
si vota sò patri cu na vuci ardenti:
-Filamena mi rassitu quarchi strata…
-Oh! caru patri stativi cuntenti
ca c’jemu cu sta presenza tant’armata.
Si parti patri e figghia pi la strata
pi jiri na lu re ‘mpiraturi.
La matri c’arrancava scapigghiata,
sò caru patri cinu ri tirruri
e Filamena, siennu pi la strata,
l’uocci a lu cielu e preja lu Signuri.
E quannu a lu palazzu fu arrivata
patri e figghia cascarru a l’abbuccuni:
-Ti prieiu rignanti ca razia mi runi.
-Qual’è la razia ca vuoi siri rata?
-Tu ci a ffari a mò patri stu favuri,
ca ’nveci ri fari guerra muti strata.
Accà mi cc’a mannatu lu Signuri
a nomu ri la Matri Addulurata.
E tu rignanti cu li to cruni
ferma la ira e cala la to spata.
Lu re ci rissi ca la razzia eni rata,
– Alzativi patri e figghia a stu mumentu
mi sientu, ahimè, sta guerra abbannunata
e mi spiegu ‘nsoccu jaiu na lu mo ‘ntentu,
chi fu sorti pi mia chista ciamata
ca ‘nta li manu l’aiu e stritta la tiegnu.
prestu la vuogghiu essiri ‘ncrunata
e siri spusa mia sempri ‘n’eternu.
Oh! re d’esercitu ti prieju ‘nmumento,
maritu e moglie vi vuogghiu parrari
cu vuiatri si farà l’appattamientu,
e la parola mia nun la niari
tò figghia spusa mia sempri ‘n’eternu
da Aramu ed Eva n’aviemu a stimari.
-Oh! Re c’attìa ti spercia ri jucari
sunu truoppu ranni li tò cruni
ma figghia ‘mpiettu tò ‘nci pò stari
tu si re ri sette regni e ‘mpiraturi,
ci ni parru se si voli maritari.
Vuogghiu ca ricivissimu s’onuri
ma staju trimannu iu comu nu liuni
pirchì nun mi pari gghiustu stu parrari.
-Oh! re picchì si cinu ri tirruri?
E pirchì nun ti pari gghiustu stu parrari?
Pigghia ‘ncurrieri e sta littra ci runi,
ti prieju nun la fari addimurari.
Filamena principessa e veru amuri
n’ura arrassu ri tia n’annu mi pari!
Lu re ci pigghiau licenzia e s’innìu,
sò mogghi cu sò figghia ‘ncumpagnìa.
– Camina figghia ca t’ama parrari,
ca sta ciamata fu sorti pi tia
a nu rignanti pi spusu t’ama dari
cara fanciulla s’inciammau ri tia.
– Ancora ascutu a mò patri chi dicìa!
Si fussi bestia mi farìa la cruci
pirchì nun si leva ravanti ri mia!
Paganu bestia pirchì ‘nt’arridduci
ri quinnici anni ca vattiasti a mia
na lu fonti ri Roma è la mia luci,
e lu miu spusu è lu figghiu ri Maria
chidu ca morsi na ‘ntruncu ri cruci!
Sò patri comu ‘nserpenti ittau na vuci
contra ri Filamena misu ‘ngnira.
– Parra cu ssa tò ucca e t’arridduci!
Ti prieju ri nun ci fari niativa,
lu re ammienzu arazzi t’arridduci,
ammienzu ri oru, carrozzi e fistina
e quannu la santa chiesa ti fa spusa
tu tannu si ‘ncrunata ri rigghina!
– Pinzamu a la gran putenza divina
ca quannu nascìu s’abbrazzau la cruci
e fu liatu cu gruossi catini
e li carnuzzi suoi umili e duci
e fu ‘ncrunatu cu puncienti spini,
pinzamu a la scinnuta ri la cruci…
Matri nun vuogghiu essiri rigghina
sugnu spusata cu la vera luci!
Sò patri cu sò matri misi ‘ncruci
ravanti ri sò figghia addunicciati
e la priavunu cu paroli aruci
e ci addumanninu pirdunu e pietà:
– Oh! Cara figghia ri la vera luci
mannamici risposta se ti piaci.
– Pagani ebrei ma matri e mò patri
ca sti paroli mi rici disonesti
la risposta ri no ci la mannati
ca nudu viri li miei carni onesti.
Aruci Signuri miu mi ci aiutati
a luvarimi li soliti balestri.
Sò patri cu sò matri fuorru lesti
e prestu l’ana misu carcerata
sta virgineda spruvista ri vesti
fu ‘nterra misa e a lu scuru ittata
e li carceri suoi fuorru sutta li sò finestri,
sutta lu sò palazzu e li santati:
– E si avanti ca è dumani nun ti rimetti
la testa ti la mieriti tagghiata!
La risposta ‘nta lu re ana mannatu:
– Filumena nun si voli maritari
e tu, currieri, sta littra a purtari,
camina prestu nunn’addimurari,
ci lu rici ca l’ama misu carcirata,
ci l’ama rittu e ni cancia parrari
e iu ti gghiuru supra sta iurnata
quantu martirii s’a lassatu fari!
Lu re ri Roma ‘ngniratu ca fu,
sciusciannu cu la nasca la putenza:
– Nun criru ca Filamena facìa stu parrari,
sò patri ma mancatu r’ubbirienza.
E tu, currieri, sutta ubbirienza,
sta littra ‘nti sò patri m’a purtari
ci rici ca si arma ri pacienza
e a Filamena cca m’ana purtari
quantu ci parru cu la mia prisenza.
Si parti patri e figghia sutta ubbidienza
e cu fretta la scala ana accianatu,
licienzia na lu re s’ana pigghiatu
e patri e figghia arristarru apprisintati
e la priaunu cu paroli: –Brava!
e – Quantu è bedu stu visu supernu!
– Lu suli lu sò piettu l’arurnatu
na rigghina r’amuri a miu talientu!
Alzativi ca siti addinucciati,
stasira si farà l’appattamientu.
Tutti li beni miei vi su annutati,
li ma trisori e li regni ca tiegnu.
– Oh! Re, iu nun mi mieritu su sdiegnu
ri su parrari ca faciti vui!
Cu st’auricci miei nenti nun sientu,
parrati buonu ch’è miegghiu pi vui
ca iu spusata sugnu p’ineternu
ca lu ma spusu è ciù miegghiu ri vui!
-Tranna ca ‘nfavuri mi lu runi!
Tranna ca ti vuogghiu castigari!
‘Nmienzu a la ciazza li to carni nuri
e a na culonna t’avìa fari liari!
Ciamati tutti li fetti e jiuri
filu e filu ci ana fattu trari.
-Ora pigghiatila e mittitila ‘mprigiuni,
sulu cu iacqua e na feda ri pani!
Nuru ci a gghiutu lu re ‘mpiraturi
riciennu:- Filamena c’arripuoni,
taliemmi ‘nfacci ri tantu brannuri
e allegratillu ‘mpizzudu lu cori.
Si carcirata e jittata a la gnuni
e tu pi niari li ricchi trisori
e tu pi niari a lu tò amuri
si carcirata e risprata muori!
– Pinsamu lu Pararisu e li trisori,
pinsamu a cu criau cielu terra e mari
pinsamu a cu morsi ‘ncruci e ‘mpassioni
e sa fattu li ciai vasari.
Leviti bestia nisciemi ri ca fora
e sulu cu lu me Diu lassimi amari!
Tutti ciamati li sò ufficiali
prestu s’ana truvatu a la prisenza:
– A chista tranna m’ata cunnannari
ci l’ama dari a morti la sintenza!
Ora pigghiatila e jittatila a mari
cu na mola a lu cuodu, agghia pacienzia!
E cu tri lazza l’ha fattu attaccari:
– Ca ‘nsoccu a fattu a mia ora ci pensa!
Tutti s’ana truvatu a la prisenza
a Filumena a mari l’ana abbiatu,
cu tammurina e sunannu strumenti
sta virgineda ciamannu a Maria
riciennu:- Amatu Diu, summa putenza
vardati forti sta pirsuna mia
mi la pigghiu pi vui sta pinitenza
ca è apprisintata ca la vita mia!
Tutti arrivati a la sò cumpagnìa
a Filamena a mari l’ana abbiatu,
lu re cu la sò ucca ci ricìa:
– Ora a lu funnu lassamula stari,
giramaninni a la ma cumpagnìa
giramaninni a la nostra citati.
L’ha cumannatu Diu celestiali
l’angilu custodi e l’arcangilu Gabrieli,
l’ha cumannatu l’ancilu cu l’ali
ca a Filamena a lassammu rarrieri
ca ha nisciutu ciù beda ri lu mari
l’uocci fissati a lu sò eterni cieli
tieni stu giglio e fattillu abbrazzari
la tò virginità a manu la tieni.
Filomena cu li sò pieri caminava,
camina e va scattìa na la citati
e ‘nta li manu lu giglio purtava
lu puopulo arrimasi ammartamutu.
Si trova a’ffacciari dda bestia ri re
e comu la vitti s’azzicca a ‘mpazziri,
sona la trumma e spinciennu banneri:
– A chista tranna m’ata cunnannari!
Ammienzu a la ciazza l’a fattu attaccari
liata stritta e li manu nnarrieri
lu puopulu ca la ia accumpagnari
cu tammurina e spinciennu banneri.
E ci ana misu li cippa a li pieri
e cu li manu li cippa tinìa,
‘ngniuocu ci parieunu li sò peni
sta virgineda quantu ni patìa
li patìa pi Diu tutti sti peni
ca lu sò spusu è lu veru Missia.
E li cavadi la pisavinu cu li pieri
e lu sò sancu facìa li lavini.
– Purtatavilla na li prigghiuni arrieri
e trascinatila pi falla muriri!
‘Nsuonnu ci calau r’addummisciri
a sta santuzza Filamena,
a menzannotti s’antisi abbaniri
ci a calatu la Matri ri lu cielu,
la pigghia ‘mbrazza e la fa rinuviri
ca l’a fattu ciù beda ri com’era,
la Matri santa ri ravanti ci spriu
ma a Filamena ‘nta n’oru la lassau.
Ri lu palazzu ‘nsiervu scinnìu
pi virriri Filamena comu stetti,
lu siervu arrimasi ammartamutu
prestu si na jiutu e ci l’ha raccuntatu:
– Maestà! Ma Filamena a rinnuvutu!
Ma lu so visu r’oru l’a ‘rurnatu!
Lu re comu n’armali fu ‘ngniratu:
– A Filamena ca m’ana purtari!
Cari ministri cunsatimi nu sticcatu
ca iu la testa ci l’avìa tagghiari!
A Filamena dda c’ana purtatu,
idu la testa ci l’ha tagghiatu,
‘ncoru ri angili anu calatu
e ‘mPararisu è lu sò santu stari.
Lu re arristau vivu ri n’armali
cu tutta la sò truppa misa a lenza,
se iu la morti v’avìa raccuntari,
fu all’ura jiusta a li rurici e menza
a lu reci ri austu pi signali ri venniri
s’accittau la pinitenza.